Ceva simplu

Vreau sa va povestesc ceva simplu. M-am saturat sa ma impiedic in scris si sa va povestesc ceva complicat. Lucrurile trebuie sa fie si sa ramana simple.

Dar de ce scriu acum? Asta este intrebarea pe care cred ca si-o pun multi care scriu. Oare ce ne face sa scriem? Era o vreme cand scrisul ma ajuta sa trec peste momente mai putin placute. interesant este ca m-am schimbat foarte mult de atunci si nu mai am nevoia aceasta stringenta (pardon, ziceam simplu, inlocuieste cu „mare”).

Asa, sa revenim la poveste. Un cetatean onorabil trecea mai incet decat de obicei trecerea de pietoni. Un ceafa-lata cu un BMW seria 3 din `98 opreste exact in acel moment si vazand ca cetateanul se deplaseaza incet incepe sa strige la el intr-un mod cat mai ghiolban cu putinta: „Hai ba, mergi mai cu talent, lasa basinile!
Cetateanul nu a schitat nici un gest, era foarte cald afara si el era toropit si mai mult decat atat venea de la un tuns nesatisfacator. Asa ca a trecut mai departe, un pic mai repede, judecand mai apoi specimenul respectiv si injurandu-l in sinea lui pentru aproximativ 20 de secunde fara sa se repete. Mai putin la mortii ma-sii.

Intr-o alta zi, conducand el prin oras, a dat peste un alt cetatean onorabil care mergea cam incet pe trecerea de pietoni. Grabindu-se, l-a judecat pe cetatean, spunandu-si „Ia uite si la asta ce incet merge si ce talente isi da pe trecere…” Imediat insa a rememorat scena cu minunatul posesor de BMW (nu conteaza marca dar totusi, cum de era chiar BMW, oare cum de s-a nimerit, ma intreb) si s-a potolit.

Totul tine de perspectiva. Atat.

Stiati ca mina rimeaza cu mina? Sau ca penicilina cu… penicilina?
Stiai tu oare ca debila rimeaza cu senila?
Sau ca frumos le zice bine cu duios?
Stiati tu mai cretine, ca bine are farmece-n nestire?
Stiai tu cheliuta bleaga ca bleaga are doar o bleaga intre blege?
Sau ca pendula are o promula care nu e satula nici macar cand e pistula?
Stiai tu oare ca mai oare in soare se duce pe zare si toaca carare?
Cat de rar scrii tu la matematica? Dar cat de mica este Tica si Costica-n bar la Mica?
Am baut un vulpis mare, are vulpea in spinare cat poti tu sa duci de tare, cu carare si pistula si promula cu penicilina, vinilina in promisa si-n stropina. Am o limba pentru tine care nu cunoaste litere, doar paralitere inchinate in stramto-litere stramtorate de litrare care latra-n aprozare!
Ah ce sarbatoare, nu-i asa vecine, cand tu vii la mine si faci pe stropitoarea electrica ce electrizeaza multimi in multimi in multimi si inmultiri si inmuiem muieri in multimi inmultite cu minciuni si cu fuduli, cu revolutii, cu evolutii si prostitutii, cu penta-pistule si penta-promule, mule, mule, mule,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.,.

ACESTA ESTE UN POEZIE SI SE TRATEAZA DUPA CAZ CU O INGHITITURA IN SEC, O MEDITATIE SUMBRA SAU CHIAR UN X CARE MI-A SPUS CINEVA CA SE AFLA IN PARTEA DREAPTA SUS, DAR NU SUNT SIGUR, INCA MAI CAUT…

17

Azi e ziua in care iau pumnii in maini si ridic statui din ceara coapta si rascoapta, azi e ziua in care cant pentru mine, pentru noi dar si pentru restul lumii, azi e ziua in care muzica imi da glas, imi da putere, ma face sa tip la mine, sa descompun atomii din mine, sa ma redescopar pe mine, sa ma reconstruiesc, e ziua in care construiesc palate doar ca sa le narui la loc, din cenusa in cenusa, din lut in lut, caci palatele nu dureaza in mintea unui adult si nici in mintea unui copil…

Stateam in scaunul lui, incercam sa scriu in minte o parada a vorbirii si o pleiada de sageti fracturate in oase, incerc si acum sa scriu ceva simbolic, mi-o ia inainte mana vexata, venala si perfida in neputinta ei, in luxatia ei viscerala, cat n-as da sa repar scaune, sa repar asezaminte, sa urlu la actiunile gresite din viata noastra, sa tip ca un bezmetic in noapte la luna, sa-mi aduca din nou recuperarile sidefii, sa rup cu dintii lanturile mintii subjugate de tine…

sunt un mic dumnezeu

Sunt un mic dumnezeu, insurubez fite in domnite tinere, arunc cu vapai in flacai incinsi de soarta, aleg covrigi la sir pentru o populatie flamanda si din cand in cand ma uit la stiri si rad de ce am mai creat! Sunt un mic dumnezeu, de fapt sunt unic, am schingiut modestia si am facut flotari din buric pe ea, i-am aplicat ombilical o mascara de toata frumusetea, am invatat imginerii sa injure invers ca sa construiasca si ei din cand in cand cate un zgarie nori care fie vorba intre noi mai mult ma gadila decat ma zgarie, am dat o muzica defaimatoare si o muzica prea cuminte urechilor prea pline, musterii au inteles anapoda si au dat glas mustelor in loc sa dea glas miresmei…
sunt un mic dumnezeu, cateodata ma doare in aghiasma sa fiu dumnezeu sunt prea multi pinguini care se roaga invers la mine, ii pedepsesc periodic cu cozi futuristice si mancare sf, sunt un mic dumnezeu, a fi mic nu inseamna nimic, nu exista un alt dumnezeu mare, sa zicem, care sa-mi submineze puterea!

Depozitare placuta!

Si eu ce sa fac cu toata dragostea asta? Ce sa fac cu ea, unde sa o mai depozitez? Nu mai am unde, da pe afara, nu mi ajunge camera mea, am umplut tot cartierul, nu mi-a ajuns nici orasul, m-am mutat pe camp, prin paduri, in vazduh, am alungat animale, pasari, oameni, am defrisat, dupa aceea am reimpadurit, mi-am dat seama ca ploua prea mult si dragostea are nevoie si de adapost, nu numai de alta dragoste. Dragoste, unde sa te mai depozitez, ce sa-ti mai fac, te-am mangaiat, te-am alintat, te-am razgaiat, te-am inteles, te-am ascultat, te-am iubit, te-am indragostit de tine, te-am indragostit de mine, te iubesc, dragoste dar unde sa te mai depozitez, in curand nu-mi va mai ajunge Terra, nu stiu sa inot in spatiu, serios, trebuie sa invat sa inot in spatiu, mi-e frica, dragoste, mi-e frica de tine, mi-e frica sa inot in spatiu, mi-e frica de tine in spatiu!

Ce bine e sa fii blonav

Ce bine e sa fii bolnav, nu blonav, cum am scris prima data, si nu ma refer aici decat la bolile care ti dau aripi ulterior, ma refer aici intr-un mod apoteotic de simplu la raceala sau pe alocuri gripa… Stiati ca s-a anuntat euro mai slab si vant puternic, dar si boli condamnate sa zaca in sinea lor? EI BINE divagam, divagam si nu intelegem nimic. E vorba de a pune constiinta la treaba cat esti bolnavior, puiule, si a-ti da seama tu singur, cu capsorul tau aromatizat cat insemni pentru ceilalti, pentru tine, pentru lume…

Acum dorm in hamac. Acum doarme si ea cu mine. Maine voi dormi in pat. Dupa va dormi si ea cu mine. Poimaine voi dormi in patul bavarez. Ulterior va dormi si ea cu mine. Peste ceva timp voi dormi intr-un pat regal. Va dormi si ea cu mine. Peste ani buni voi dormi in cort. Ea ma va ajuta sa dorm…

Blog, Blogis sau retrospectiva intr-un borcan spart

Da, stiu, titlul e pompos, cine ma citeste de cativa ani cunoaste. Nu-mi vine sa cred ca au trecut 3 ani jumate, anu` asta se fac 4, de cand am deschis blogul acesta. Nu a avut un success rasunator, nici nu mi-am propus asta (ca daca-mi propuneam, vai si amar de voi, bloggeri cu nspemii de vizitatori si de euro in conturi:)) Daca trecem in revista sau in canale electronice posturile de-a lungul anilor, valeleu, sunt felurite teme abordate, poezii rancede, stiri desucheate, jurnale intime si non-intime, etc. Aveti de toate, e o salata de fructe. Ce am rezolvat cu asta? Ha, dar de ce ma intreb in acest mod languros? (alerta, suprauzitare de cuvinte necunoscute) Hmmmm, in unele momente chiar imi facea bine sa ma destainui pe blog, in altele era o placere sa scriu si sa vad ca lumea citeste, chit ca nu sunt multi, ce-i drept, cand am atins 182 intro zi stiu ca mai mai sa dansez prin casa de fericire. Ce nu e ok insa este faptul ca recunosc, desi scriam din placere, nu ca sa am 10000 00000 de vizitatori, la un moment dat devenisem maniac si verificam traficul si de 10 ori pe zi. Da, ati citit bine. Acum din pacate am cazut in extrema cealalta, nu mai scriu decat o data la 2 luni (daca!) si nu mai verific saptamani, daca nu luni bune traficul. Deh, ce sa-i faci fire schimbatoare, frumos mirositoare dar lenesa si turbata, acest zurbagiu poetificat nu mai are timp de dragostea lui blogul. Sunt si alte iubiri care iau locul unor iubiri, iubiri mai puternice, mai sincere, mai umane… Si cum incheia o blogerita, dumnezeu s-o ierte (va rog, fara carcoteli) PAM PAM!

Sange ADEVARAT!

Daca v-a captat titlul, caci asta-i era si menirea, am sa va vorbesc putin despre True Blood.
Cred ca va intrebati ce as putea sa va spun eu despre un serial marca HBO care are drept subiect central vampirii? (Deja v-am spus destule:P) Ei bine eu m-am apucat de acest serial vizionand fragmente cheie din primul episod la un curs de Master EACF(Etnologie, Antropologie culturala si Folclor pentru necunoscatori). Nu va spun numele cursului, il tin secret, e un taram inchis Antropologia! :+
La prima vedere e un alt serial banal cu vampiri care sug sangele poporului, avem un orasel linistit, perturbat de sosirea unui fata palida (asa se mai numesc ei, conform fizionomiei:) o chelnerita obisnuita, blonda, draguta, care citeste gandurile oamenilor din bar si nu numai, dar ale vampirului „frumusel” nu-pun pariu ca ultima fraza v-a dat peste cap (va aminteste de vreun film? mie nu…). Ce teme interesante dezbate,va intrebati? Ei bine serialul este realizat bine, in sensul ca reuseste sa confrunte puternice chitibusarii americane, precum talkshow-ul care apare pe TV, unde reprezentantul vampirilor se foloseste de argumente puternice pentru a demonta frica oamenilor fata de vampiri, iar lumea aclama, e la picioarele ei, precum abordarea as putea spune prea curajoasa pe alocuri a homosexualilor, in postura unui afro-american (nu ma citesti doar tu, asa ca shhh!) care se dezlantuie impreuna cu chelneritele din punct de vedere al comportamentului sexual si cate si mai cate.
Ce am analizat noi la curs mai profund ar fi patrunderea strainului intr-un spatiu inchis, intr-o comunitate de oameni mica, restransa, cu propriile-i reguli, caci asta face vampirul frumusel, pe nume BIll (remember that one, when she laughs of his name?:))). Bill asta e salvat de pustoaica si o intreaba ce este ea, isi da seama ca e mai mult decat un om. Nu o sa divulg ce este ea, ramane sa va uitati la serial, dar cel mai important aspect al acestui serial este ca pe langa limbajul licentios, scenele de sex salbatic si scenele usor frugale de romantism tipic american, propune o dihotomie a conceptului de vampir, fara a-l desacraliza, este tot vampirul bautor de sange, dar s-a „cizelat”, si-a dat seama ca ar fi mai bine sa se integreze in lumea oamenilor, mai ales ca s-a inventat sangele sintetic (plus ca mai exista pe la Kwik-uri [pentru cunoscatori, vezi Simpsons] si sange proaspat0, de ce sa traiasca in singuratate si haituit toata viata (sa nu uitam ca nu e deloc scurta la ei!:P)
Asa ca uitati de Dracula, uitati de Intalnire cu un vampir, uitati chiar si de „bunul” Twilight, care si el propune o imagine imblanzita a vampirului, True Blood ofera perspectiva unei lumi dominate de oameni si traita de vampiri… Rupeti torentul, copii!