Teo şi omul asuprit de rating
Amfiteatrul Deschis a revenit în forţă cu Teo, stand-up comediant în club 99, un om care ne-a dovedit că-i pasă şi că-i place să vorbească deschis despre problemele actuale din România. Înainte să intre în sală (plină cu 15 minute înainte de începere) şi să ne ţină cu sufletul la gură timp de o oră şi jumătate, Teo era îngândurat şi serios pentru că nu ştia ce-l aşteaptă. Însă odată ce a urcat pe „scenă”, lucrurile au început să vină de la sine. Experienţa lui în a controla şi a stabili un prim contact cu publicul s-a văzut clar încă din primele momente, atunci când şi-a dat seama că plonjarea direct în subiect nu a animat publicul, ba din contră, l-a făcut să fie timorat. Mai mult decât atât, ne-a întrebat pe toţi dacă se pot schimba lucrurile în presă. Răspunsul a fost un inevitabil nu, care nu l-a mulţumit dar care i-a oferit un punct de pornire, căci s-a legat de mentalitatea românilor şi de voinţa care ar trebui să ne caracterizeze pe toţi. Publicul a fremătat tot timpul la discursul său care a atins puncte sensibile din mass media românească şi nu numai.
Discuţia a pornit de la modelele pe care le oferă România în ziua de azi prin intermediul televiziunii şi al ziarelor iar pe parcurs Teo a încercat să vină cu argumente pentru a-şi sprijini afirmaţiile dar şi să creeze o atmosferă propice pentru un dialog prietenos.
Teo a făcut nişte analogii foarte coerente cu politica românească. El a afirmat că procesul democratic se bazează tot pe rating precum emisiunile de la T.V., dovadă fiind Elena Băsescu şi Gigi Becali, care au ajuns în Parlamentul European datorită ratingului pe care l-au obţinut cu ajutorul mass-mediei.
Un alt exemplu clasic din mass media care contribuie la cancerul numit goana după rating, aşa cum a afirmat Teo, este Dan Diaconescu, un patron de televiziune arhi-cunoscut care şi-a creat un renume tocmai prin mediatizarea prostiei şi a scandalurilor în emisiunile sale. O teorie interesantă pe care a lansat-o Teo este aceea că Dan Diaconescu se ridică pe o nişă populistă, mai ales, afirma el, ţinând cont de faptul că suntem un popor latin şi sărac, iar “sărăcie plus corazon egal populism”.
Pe măsură ce exemplele au continuat, persoanele din public au început uşor uşor să-şi dea cu părerea şi să contribuie la pachetul de idei pe care Teo îl oferea. Nu au lipsit nici momentele hazlii, puse la cale cu multă iscusinţă de către Teo, un tip cu un simţ al umorului foarte fin şi cu o lejeritate în discurs debordantă.
Un moment delicat care a fost tratat cu lejeritate de către Teo a fost atunci când un tip din public a folosit un cuvânt obscen care nu-şi avea rostul într-un mediu universitar, dar pe care publicul l-a aplaudat frenetic. Teo a dat de înţeles că acel tânăr a avut momentul lui de glorie prin apelarea la un subterfugiu mârşav, folosirea unui cuvânt obscen într-o situaţie care nu o cerea.
La un moment dat s-a ajuns la un punct important al discuţiei atunci când Teo a propus să acţionăm, să facem ceva pentru schimbare şi a dat un exemplu: ce-ar fi dacă mâine i-am trimite toţi cei din sală un mesaj lui Capatos, de exemplu, în care să menţionăm că suntem dezgustaţi de emisiunea pe care o face seară de seară? Oare am schimba ceva? Părerile au fost împărţite însă unii au fost sceptici că s-ar putea realiza un asemenea demers. Acest moment a creat tensiune şi agitaţie printre cei prezenţi, discuţiile luând o întorsătură aproape dramatică (o dovadă ar fi faptul că s-au amintit oamenii care au murit la Revoluţie).
Teo s-a simţit bine şi asta s-a văzut căci spiritul lui jovial a avut cu cine să rezoneze în acea seară. A avut parte de feedback permanent, de păreri contradictorii, de idei noi care au venit ca un plus la anumite idei pe care le-a formulat el, chiar şi mici răutăţi, toate contribuind la conturarea unei seri complete.
Efervescenta publicului însă nu s-a oprit aici , astfel că cineva a avut o reacţie fantastică: „Hai să facem ceva!” Teo a încercat să liniştească apele care se anunţau din ce în ce mai volburoase. I-a reuşit şi de această dată datorită calmului şi tactului său. Mai apoi Teo a mai propus ceva: fiecare să întoarcă cu spatele tabloidele din benzinării, de exemplu, pentru că există o şansă mare să nu se mai vândă pentru că lumea nu le mai observă. Moment în care publicul din nou a reacţionat şi detaliile au început să curgă. El s-a arătat fascinat de aceste detalii care au ţâşnit efectiv de la o propunere banală.
Sigur că s-a întâmplat şi să vină cineva din public cu o altă perspectivă, o perspectivă tolerantă faţă de aceste tabloide şi emisiuni îndoielnice calitativ dar mai ales o perspectivă contradictorie faţă de tot ce a afirmat Teo până atunci. S-a ajuns astfel la o polemică între cei doi care per total a fost constructivă.
La sfârşit Teo a fost copleşit de studenţii care îi solicitau poze, informaţii referitoare la show-urile lui, adrese de contact etc. iar ce nu pot să uit este agitaţia aceea care s-a creat în jurul lui şi dintr-o dată un tip care a zis pe un ton absolut adorabil: “Băi, ce intens a fost!”. Da, a fost intens, a fost deschizător de idei, a fost o seară minunată, demnă de rangul de Amfiteatru Deschis pentru că oamenii au venit, au văzut, au vorbit şi îmi place mie să cred, au rămas cu ceva. Teo a şi explicat la început că scopul lui înainte de a veni la această conferinţă nu a fost de a porni o revoluţie, deşi poate şi-o doreşte, scopul lui a fost să-şi împărtăşească opinia vis-a-vis de boala care a atins mass media românească şi de a oferi, de ce nu, soluţii viabile pentru a începe o schimbare. Dacă nu o schimbare care să se vadă imediat, măcar o schimbare la nivel de mentalitate, căci schimbarea mentalitară aduce la rândul ei alte schimbări.
Echipa Amfiteatrul Deschis îi mulţumeşte încă o dată lui Teo pentru că a avut curajul şi dorinţa de a veni la noi şi de a ne oferi o seară cum ne doream, o seară care să aibă intensitate în gândire şi simţire. Ne revedem curând la următoarea ediţie a Amfiteatrului Deschis!
Cătălin Frîncu
