Pentru cei care nu stiu ce sunt acelea stenciluri, nu atat de cunoscute ca grafitti, cu care se inrudesc, cititi urmatoarea descriere: Stencil este orice desen, număr, literă, ilustraţie ori simbol tipografic decupat într-un şablon de hârtie, carton, plastic, pânză, metal sau orice alt material ce poate fi folosit pentru imprimarea unui desen cu margini “tari”. Imprimarea se face prin aplicarea de vopsea (una sau mai multe culori) prin spaţiul decupat din şablon.
Primele stenciluri au apărut la începutul secolului al XVIII-lea, fiind predate, ca tehnică de design, în academiile şi şcolile gospodinelor din Noua Anglie. În acea vreme, stencilul era una dintre tehnicile cele mai la îndemană pentru a crea decoraţiuni interioare pe suport de catifea, produsele înlocuind, încet-încet, tradiţionalul goblen. La inceputul secolului al XX-lea, stencilul a condus la dezvoltarea serigrafiei în Anglia, tehnică ce s-a impus ca modă, după 1914, în San Francisco, în atelierele lui John Pilsworth. Uşurinţa tehnicii face ca serigrafia să se răspândească aproape instantaneu în timpul Primului Razboi Mondial, fiind utilizată pentru imprimarea de steaguri şi bannere. Următoarea invenţie din domeniu a fost mimeograful, acel instrument mecanic de duplicat documente şi desene care a precedat copiatoarele de azi (copiile după cărţi interzise care circulau înainte de 1989 erau mimeograme, nu litografii, cum eronat erau numite). Instrumentul a fost dat uitarii imediat după apariţia offset-ului şi a fotocopiatoarelor, dar stilul grafic al vremii s-a pastrat. În ghetourile americane, stencilul devenea un instrument pentru promovarea valorilor comunitare, un mediu pentru conservarea unor mesaje “underground”. Găştile alegeau, de obicei, graffiti, însă realizarea acestora consuma mult timp, energie si resurse. Legea autostrazilor din SUA, Actul Comportamentelor Anti-Sociale din Marea Britanie sau simpla reclamaţie a proprietarilor pereţilor în cauză însemnau tot atatea motive pentru amenzi usturatoare aplicate “artiştilor străzii”. În timpul unui raid la depoul de metrouri din Londra, Banksy, un graffer din Bristol a rămas în urma grupului chiar şi după ce s-au auzit sirenele poliţiei şi a fost nevoit să se ascundă sub un tren. Orele petrecute sub garnitură i-au provocat o revelaţie: numerele de înregistrare ale mecanismelor de sub vagon erau imprimate ca stenciluri. A fost suficient pentru a inţelege limitele largi până la care se poate întinde aceasta tehnică aproape uitată.
Si acum sa va prezint analiza personala a catorva stenciluri prezente in Bucuresti:
Eşecul diverselor guvernări i-a adus în prim plan pe Nastase, Vadim şi Băsescu care zâmbesc umar la umar. O explicaţie a faptului ca sunt foarte apropiaţi o reprezintă solidaritatea când vine vorba de corupţie – nu se mai ţine cont de diferentele politice atunci când este vorba de preluarea puterii, dovadă şi alianţa surprinzatoare pentru unii dintre PD-L şi PSD-PC. Mesajul scris al acestui stencil este: “Nu tu faci viitorul”, perfect adevărat ţinând cont de faptul că puterea este în mâinile lor, iar poporul poate doar să aştepte o schimbare care nu survine din motive lesne de înţeles. Năstase nu zambeşte precum compatrioţii săi şi este uşor de înţeles de ce: în ultimii ani a fost ,,persecutat” de mass media, dar şi de alţi politicieni. Practic el a dus o lupta crâncenă pentru a-şi restabili credibilitatea, care s-a soldat cu o victorie timidă, abia perceptibilă.
Următorul stencil îl înfatişează pe Băsescu, personaj extrem de predispus “la critica murală”. Băsescu este înfăţişat precum un gangsta “bine-făcut”, cu mânecile suflecate, pentru a-şi arăta muşchii şi cu mâinile împreunate precum marii ,,şefi”-infractori ce se ascund in ghetourile de pretutindeni. Aceasta imagine sumbră, a unui preşedinte de stat gangsta a apărut din cauza comportamentului neadecvat de care acesta a dat dovadă (de menţionat aici cazul reporteriţei înjurate şi căreia i s-a luat telefonul) şi a atitudinii ,,de dur” de care acesta dă dovadă câteodată
Al treilea stencil îl înfăţişează pe nimeni altul decât Băsescu, ajuns un laitmotiv pentru cei care fac stenciluri. De aceasta dată se schimbă registrul, Băse fiind îmbrăcat la patru ace (nelipsitul costum plus cravată) ridicand doua degete in sus, în semn de pace. Iese în evidenţă faptul că Băse are părul lung, şi ne întrebăm ce legătura are aceasta cu el; motivul e simplu atunci când citim cuvintele de mai jos: “Ce ger vara”. Este un interesant joc de cuvinte care face trimitere la marele revoluţionar cubanez Che Guevara. Dupa cum se ştie el avea părul lung şi aşa dispare şi misterul podoabei capilare a lui Băsescu. Amplasamentul acestui stencil este lângă un panou de control şi este in concordanţă cu “problema căldurii”. Însă cel mai important este că autorii acestui stencil au luat în considerare acea sublimă dar evidentă vorbă a lui Băsescu: “Iarna nu-i ca vara”. Această vorbă a facut furori timp indelungat şi a fost analizată din mai multe puncte de vedere.
Stencilul numărul patru înfaţisează un alt politician controversat, Adrian Năstase, zis si “Bombonel”. Năstase este desenat cu un roz spre roşu, apărând şi un mesaj scris:”Bombo ne minte”. Culoarea aleasă nu este întamplatoare aceasta reprezentând culoarea bomboanelor dar şi a Satanei, observându-se pe capul lui Năstase două coarne. Cazurile ,,mătuşa Tamara”, “Zambaccian”, “Cornu” l-au discreditat pe Năstase, toate trimitandu ne cu gândul la corupţie,
Stencilul cu numarul cinci este unul dintre cele mai reuşite şi originale stenciluri şi de asemenea unul ce conţine un mesaj dureros ce ne va aminti mereu care a fost adevărul. Am jucat toţi cel puţin o dată spânzurătoarea.Regulile sunt simple. Cineva se gândeşte la un cuvânt (de preferat unul complex), îi aşterne pe foaie numărul de litere prin liniuţe, iar celălalt trebuie să-l ghicească; la fiecare literă greşită se adaugă o parte a corpului la spânzurătoare. Dacă nu reuşeşte să ghicească, va fi spânzurat pe hârtie. Stencilul înfătisează o spânzurătoare cu chipul lui Ion Iliescu, fostul preşedinte al României. Cuvântul nu mai este o enigmă pentru nimeni, aşa cum este pentru jucătorul de spânzurătoare: “criminal”, un termen şocant ce reprezintă statutul lui Ion Iliescu, cel care a ucis atâtia oameni nevinovaţi prin manevrele sale mârşave. Cuvântul este format din opt litere, opt litere ce reprezintă un adevăr sumbru din istoria recentă a României. Autorii acestui stencil au reuşit printr-o imagine să spună mai mult decât un comentariu sau o analiză obiectivă la adresa evenimentelor de atunci.
