Ani de liceu…

Ani de liceu, foi de hartie imbibate de cerneala trecatoare,
ani de liceu, carbuni incinsi ce emana caractere
puternice, nazbatii viscerale si luminozitati subtile.
Vreau sa tip: am trecut prin liceu si am pipait nemurirea,
am invatat sa adorm cu
ochii deschisi si am avut momente uluitor de sarate.
Am adaugat sare atunci cand era prea dulce si am umplut foile
de culori atunci cand era alb negru, insa negrul s-a transformat in gri, albul in galben si…nimic!
Nimicul reprezinta cateodata acel ceva ce rivalizeaza cu vorbaria goala, indiferenta ajunge sa socheze si sa rastoarne camera…
Am invatat multe insa cel mai potrivit este faptul ca un cazan clocotind este mai pasnic decat o floare de colt, iar o figura spalacita este mai clara decat un tablou maret.
Am invatat sa iubesc cu degetele, sa simt cu unghiile si sa vorbesc vulgar cu ochii si mimica. Am invatat ca un om este doar o fiinta
lipsita de viata
atunci cand ajunge in imprejurari neobisnuite
si ca pot sa am acuitate vizuala mai buna doar mirosind puternic!
Sunt orb nu surd

Incredibil o pasare extrem de inteligenta…

Imi place (din ciclul “Vezi ce faci cu viata ta!”)

Imi place sa plang la filme care ma emotioneaza, imi place sa stau in pat noaptea vreo ora, doua (atunci cand nu sunt obosit) si sa analizez situatiile, comportamentul, vorbaraia, greselile mele si ale altor persoane cu care am interactionat in ziua respectiva, imi place la nebunie sa ascult muzica (rock, metal, putin drum ‘n’ bass si alte genuri-sa simt ca nu mai sunt un simplu om atunci cand ajung la solo-ul de chitara de la Radio/Video a celor de la SYSTEM OF A DOWN si imi place cand ma trezesc din somn in anumite momente si ma simt drogat, ciudat, infrant, molesit, distrus, fara viitor, scalambaiat, articulat, retroschimbat etc.
Imi place sa zbor deseori cu gandul la ceea ce imi place cu adevarat si imi place sa scriu poezii; de asemenea imi place sa incerc sa raspund la intrebari grele care necesita raspunsuri “grele” si imi place sa cred ca sunt in stare sa dau raspunsuri, daca nu bune, cel putin pertinente…
Imi place sa-mi traiesc viata asa cum stiu eu si imi place sa cred ca imi dau silinta sa fac totul bine, desi sunt constient ca de cele mai multe ori gresesc, din cauza codului genetic imperfect poate:)
Imi place sa ma autodepasesc, imi place sa mi se lanseze provocari (mai ales de catre sora mea, eterna “rivala spirituala”:P)… imi place este un cuvant atat de banal dar care poate fi zidit cu experiente din viata fiecaruia sau cu lucruri pe care le facem cu placere-atunci devine luminos si rece, frumos si stramb…

I love ceapa! (titlu bombastic strigat intr-un moment de euforie neindreptatita)

Da, iubesc ceapa, caci doar ea stie sa te faca sa suferi intr-un mod magistral, de neconceput. E rea si greu subjugabila. Daca vreau sa i descopar “miezul”, am de suferit. Cu cat o dezbrac mai mult, cu atat mai mult ea devine figuranta si imi ploua ochii in cap. La inceput doar picura subtil, dar in urmatoarele momente ploua cu galeata din ochii mei. Ma intreb ce s-ar petrece daca s-ar ciocni ochii mei, ce fenomen inexplicabil? Poate un tsunami nemaivazut, care ar inunda toti locuitorii perfizi ai fetei mele… Si daca ploua cu galeata atunci ploua pentru ca e o razbunare caci unde altundeva ii arunc eu cepei foitele protectoare, armura ei de zi cu zi, daca nu in galeata de… gunoi! Si mai e ceva cu ceapa asta. Gustul ei dureaza, nu ca alte lucruri trupesti si lumesti! Dureaza, in gura, nu altundeva. Gura e pe primul plan, de fapt noi cu gura iubim, nu cu sufletul sau mai stiu eu ce. Ceapa ar trebui iubita la extrem, caci ea e datatoare de senzatii tari nebanuite pe papilele gustative, aceste intermediare ale perversiunii gustative:)
Iubiti ceapa si dati i o sansa la viata donand cate o samanta de ceapa pentru fiecare lacrima stoarsa! Nu ezitati sa sunati la numarul afisat pe limba dupa ce consumati ceapa cadou…

This is Romania! by Basescu…

Franturi de f(g)rane fripte

Ciudat, dar cu cat trec mai multe zile de la ultima postare, cu atat ma arde ceva in partea dreapta a cotului! Cotul se misca acum pentru a face loc fibrei de carne sa se strecoare cum trebuie si sa ajunga la degetele moi, imbibate de apa! Astfel sunt sigur ca o particica din carnea mea se duce unde trebuie, adica pe propriul meu blog… Este ceva sa dai nastere unui blog, ma simt precum o mama si un tata la un loc, un fel de entitate hibrid care nu lasa loc de interpretari ci incearca sa-si cizeleze odrasla dupa ce scuipa pe covorul proaspat cules de pe strada! O flegma aruncata fix pe pata de aseara, imi zic. Pustiul are stofa de tragator, dom’le trebuie sa-l ducem `la tir! Dupa cum spuneam, a da nastere e lucru mare, problema e daca dai nastere unui blog natural sau prin cezariana! Riscul este al nascatorului de blog dar ce te faci cu publicul, cel care dicteaza numarul de vizite?
Vizitatorii unui blog trebuie sa tina cont de cateva reguli clare: 1. Sa se stearga de fiecare data pe picioare cand intra la sectiunea “”Acasa”‘ ca doar e acasa, ce dracu`! dar si la postarile de zi cu zi, sa nu se imbolnaveasca literele de hepatita (tihepate) 2. Sa aprinda cate o lumanare pentru fiecare cuvant mort din textul respectiv 3. Sa se roage zeului creator sa mai dea o ploaie de postari nu de alta dar e nevoie de o recolta intelectuala abundenta…(mai ales in Romania!?!?!?!?!?!?!?!??!?!!!?!?!?!)

MTR vs. Muzeul Satului

A compara cele doua mari muzee bucurestene inseamna a comite o sinucidere spirituala, a-ti taia craca de sub picioare, cum se spune in popor. Cele doua institutii si branduri internationale nu numai ca respira prin ele insele, dar ofera o gura de aer proaspat tuturor celor care le calca “pragul”. Am fost si noi, cei de la Etnologie anul 2, ca niste studenti patimasi ce suntem sa vizitam cele doua muzee (oare a cata oara?) pentru a face ulterior o analiza comparativa in scris pentru cursul ”Cultura populara in studiile culturale”. Nu ma voi avanta spre asemenea culmi ucigase, ci voi incerca sa surprind momentele placute traite in fiecare muzeu.
La Muzeul Taranului Roman am pasit hotarati sa aprofundam lucrurile si sa intram in atmosfera de arhaic cat mai firesc cu putinta iar doamna asistent doctorand Raluca Moise a reusit sa faca vizita interactiva, adresandu-ne intrebari referitoare in special la simbolistica exponatelor. Dupa un tir de intrebari si raspunsuri timide dar acceptabile ca valoare, am mers in alta zona a muzeului, zona in care se afla si intrarea in camera misterioasa, cu o usa care spre satisfactia noastra scartaia de mama focului si care era inchisa cu un cui (cuiul lui Pepelea?). Insa ce ne-a impresionat si gadilat ego-urile cu adevarat (eram vreo patru baieti ramasi in urma, hotarati sa descoperim nedescoperitul) a fost parerea unei doamne din personalul muzeului care ne-a spus ca emanam o stare de bine, suntem foarte voiosi, se vede ca suntem un grup inchegat care vine din placere la muzeu. Noi am mai fi stat insa am fost anuntati ca fetele deja au plecat asa ca ne-am imbarcat in Dacia lui Adrian si am pornit la drum spre Muzeul Satului.
La Muzeul Satului am fost intampinati de Georgiana (fara doamna sau alte apelative, asa ne-a spus!) care ne-a mai fost ghid si in anul intai. Trebuie sa precizez ca noi, studentii de la Etnologie suntem niste privilegiati tinand cont de faptul ca avem voie sa intram in toate camerele caselor si ni se dau explicatii pentru majoritatea exponatelor. Este o splendoare si o experienta unica sa vizitezi un muzeu in aer liber desi in perioada asta frigul ne-a dat batai de cap, dar am reusit cu brio sa facem fata pana si acestui ”obstacol”! Sa nu uit de cele cateva case in care podeaua scotea un sunet puternic la cea mai mica miscare si de aici tot soiul de peripetii, dar cel mai mult am ras la constatarea care a incoltit in mintea studentelor, cum ca inainte fetele nu puteau fugi de acasa noaptea din cauza sunetului respectiv. Inchei aici ”povestea” despre cele doua muzee, nu de alta dar nu vreau sa intarzii la un anumit curs:P (ultima fraza era valabila acum 3 saptamani in contextul in care se facuse deja tarziu si trebuia sa plec spre facultate, fireste!:)

Experiente adunate intr-o viata anterioara

Un om se rasteste la mine sa ma tin de ceva in troleul unsuros, deh, o fi si el obosit si nervos de la munca! o tipa se uita la mine cu ochii ei calzi si goi, deh, incearca sa comunice si ea! vorbesc cu cineva de parca ne cunoastem de o viata, deh, avem atatea lucruri in comun! vad 2 batranei care stau unul langa altul pe scaun si au amandoi mainile impreunate si garbovite, au niste figuri pleostite ce nu inspira decat mila, deh, octogenari! Mi-e frica teribil de cainele scund dar robust care latra la mine si da sa ma muste, insa trec pasnic si incerc sa comunic cu el asa cum face mama mea in timp ce rad de ea, deh, aroganta asta! ma las dus de val si fac boacane copilaresti dar sunt si atent la cei din jurul meu si analizez, analizez si iarasi analizez conportamente, vorbe, gesturi etc., deh, am citit eu undeva ca e bine sa fii mai patrunzator in viata de zi cu zi! ma uit pe geamul aburind si iar imi vin in minte amintiri placute si mai putin placute, dar cat de puternice sunt si credeam ca nu le mai detin, deh, nostalgia asta! am intrat cu piciorul in baltoaca, am sosetele ude si picioarele inghetate, nu mi e gandul decat la cada plina cu apa calda de acasa, deh, noiembrie asta! am ras in hohote cu niste persoane trecute de prima tinerete si totusi tinere in interior, deh ce sa i faci au avut parte de multe nebunii la viata lor! o persoana importanta din viata mea imi spune chestii dure si grave, precum conspiratii la nivel inalt, deh, omul aude tot felul de chestii doar are o slujba bine platita:)) Ma prefac ca nu sunt eu cel care fura in fiecare zi din placerea vietii si nu subjuga pe cei care il mint si-l dispretuiesc pe…

Insectele daunatoare vor fi “castrate” genetic

Oamenii de stiinta au pus la punct o noua tehnica de manipulare genetica a mustelor si a tantarilor, ca alternativa la exterminarea acestora cu produse chimice, daunatoare pentru mediu.

In clipa de fata, posibilitatea de a face insectele daunatoare inofensive este studiata de cercetatorii din cadrul mai multor laboratoare, printre care cele ale Universitatilor din Pavia, Italia si Gottingen, Germania, dar si la Departamentul de Agricultura al Statelor Unite (USDA).

Oamenii de stiinta au reusit sa modifice in mod stabil cateva exemplare din specia de musculita mediteraneeana Ceratitis capitata, si sa dezvolte indivizi ale caror progenituri inregistreaza o rata de mortalitate extrem de ridicata. Sistemul lor permite, de asemenea, o marcare fluorescenta a spermatozoizilor, astfel incat mustele modificate genetic sa poata fi usor deosebite de cele salbatice. Problema principala care survine atunci cand se insereaza o caracteristica noua in genomul unei insecte este aceea de a identifica locul exact unde aceasta se va instala si cum se va exprima (transgeneza are loc prin integrarea aleatorie a fragmentelor de ADN). Daca, insa, insecta poseda o gena stabila, adica una anterior integrata in propriul “trusou” genetic, care se pastreaza de la o generatie la alta, aceasta poate fi utilizata ca baza de pornire pentru modificari ulterioare.

Tehnica, descrisa in paginile revistei Proocedings of National Academy of Sciences, este aplicabila si la alte specii de insecte daunatoare. Potrivit cercetatorilor, metoda nu numai ca reprezinta o alternativa viabila la pesticide, dar poate fi utilizata si in cadrul asa-numitului “population replacement”, adica pentru inlocuirea populatiilor de insecte care sunt vectori ai agentilor patogeni cu unele manipulate genetic, mai putin periculoase.

Stire preluata de pe www.descopera.ro

Gazul rusesc…

Mi se pare geniala caricatura lui Dan Coltea pentru ca e tragi-comica! Cum asa? Va dati voi seama singuri…